mdea..:)

As dori sa ii fac pe cei ce imi citesc toate aberatiile mele sa isi imagineze pt 5 minute 17.000 de zombie care ies cu totii pe strazi.Eu sunt doar una dintre ei.
As vreau sa va pun doua intrebari:
tu,cel ce citesti aici:),iata prima mea intrebare:cand auzi de cineva ca e pe heroina primul gand care-tzi trece prin minte e:''Asta e cam terminat...''da sau nu?
Caci daca raspunsul e da,tocmai ai semnat virtual o petitie care zice ca in principiu ar fi mai bine pt toata lumea sa fie exterminati totzi dependenti de heroina.Felicitari,poti sa-ti iei un pistol chiar si tu si sa-ti alegi targentul preferat dar tine minte ca un zombie trebuie impuscat in cap ca sa moara pt todeauna.
Si inca un test cu un singur raspuns castigator:pun pariu ca niciodata nu te-ai gandit ca cel putin o persoana care baga heriona e din cauza ta,nu?

hmm..

dulce pustiu
amară goliciune, pleacă
nu înţeleg, de ce
vii mereu
aici, şi
îmi umpli inima de lacrimi
şi sufletul de
imagini,
imagini din trecut,
vreau doar să ştiu
că o să pleci...
dar sunt sigură că o
să te întorci

Asa suna primul cuvant care lam auzit de la tine..."neserioasa ",
Cum draq sa fiu serioasa cand se intampla atatea, cand vin acasa si imi face capu` calendar mama..Cum draq sa fiu serioasa, cand cu mii de ganduri ma trezesc, adorm in fiecare seara...Cum draq sa fiu serioasa, sa fiu o persoana matura si cu nasul pe sus ? asta vrei- ehi bine pot fi si asa...Dar nu am dreptul asta, vreau sa fiu eu...eu simpla obishnuita ca multe alte fete !- nu ma intereseaza, seriozitatea de care vorbesti tu ..!
Cum adica serioasa, nu pot fi! - adica pot, si stiu bine ce inseamna, si ca as putea foarte bine si foarte usor sa fiu...dar nu vreau Totusi pana la urma sunt un copil, si asa si vreau sa raman...
Si ce daca sunt mai vesela, si glumesc mereu...Chiar crezi ca nu pot fi serioasa?! - te insheli baby, nu ma cunosti!
Chiar vrei sa vezi cum imi sta serioasa...- baby spunemi asta privindu`ma in ochii...Stiu nu vei putea...- asa pe mess imi poti scrie pana maine dimineatza, dar baby ce se intampla cand sunt in bratele tale?!- uiti cine esti, ce esti si ..cum esti !
Baby , lasa gluma ! - nu voi putea lua toata faza asta in serios...vad ca pe tine nu te`e edducat nimeni!...dar incerci sa educi tu- cu fel de fel de chesti filozofice, ce se mai si contrazik - dragule, nu stii ca la mn n`ai succes ?!


Multumesc, mai facut sa ma simt in seara asta ca ultimul om !- am inteles ca sunt prea copil pentru tine, tu care faci mijto de cn poti cand poti...si razi la toate tampenile posibile! Baby nu uita, atunci cand iti va parea rau pentru seara asta, va fi prea tarziu...!

siplu ''Ea''

Ea...acea "ea" ce a fost a ta! -acea "ea" pe care ai iubit`o mai mult decat o zi din pretioasa ta viata. -"ea" pe care o strangeai in brate de cate ori simteai ca nu mai poti! -" ea" pe care iti era frica s ao suni dimineata, gandindu`te ca o vei trezi! -"ea" de care te simteai bine vorbind !-" ea" ce iti zambea chiar daca era suparata ! -"ea" ce te saruta in fiecare dimineata cu o dorinta nebuna de a fi a ta!?- "ea" ce se intorcea la fiecare 30 de sencunde sa vada ce faci?!- "ea" ce nu uita niciodata de tine, dar mereu o faceai !- " ea" ce te asculta chiar daca nu aveai ceva foarte important de zis!- "ea" ce se cutremura cand isi auzea numele spus de buzele tale!- "ea" ce a plans de fericire si de tristete, din cauza ta !- "ea" care nu ii asculta pe ceilalti decat pe tine ! - " ea" ce nu dormea fara a`ti spuen noapte buna !- "ea" ce uita ce este visul sau amintirea doar de dragul tau!-"ea" ce o fetita prea cuminte pt tine a ramas!- "ea" asa neserioasa si glumeata a ramas!

Dar intr`o zi aceasa "ea" a plecat, si nu sa mai intors...atunci fiecare zi fara "ea" ti se pareau luni, fiecare minut fara intorcerile ei ti se parea o eternitate, fara parfumul rafinat al pielei ti se parea totul obscur si fara viata, fara firele ei castani ce ti gadilau obraji atunci cand te saruta , atunci cand te uitai in gol, gadindu`te la privirea ei....linistita! Si ochii mint uneori - ti`ai spus, si orgoliul raneste uneori !, si nepasa doar de cele mai multe ori!
Era prea tarziu pentru toate astea. ea era departe! - o simteai.pleacase si promisese sa nu se mai intoarca niciodata la tine- Dc?! pentru ca o facusei prea mult sa sufere cu orgoliul tau tampit la care cu greu renunti!- o facusei sa planga in nenumarate randuri din cauza jignirilor involuntare aduse!
Si n`o meritai !- nu meritai nici cea mai mica particica din ea!

Se intoarse, era tot acolo la locul ei, din fata ta !- numai ca ceva se schimbase prea radical si nesigur la ea!- Nu te mai privea, nu te mai dorea , nu te mai cunostea...Sufereai si tu pentru ea! - nu mai ca abea acum iti dadusei seama cat de tarziu se facuse...

- Era vreo 12 fara, si am chinuiam sa adorm!

Simt senzatia de foame tot mai acuta, ma simt vampir, incerc sa-mi potolesc nevoia tot mai acuta dar nu reusesc dekt sa ma invart pana ametesc in globul meu. Mi-e foame, o foame nebuna, o dorinta de a acumula din tine, de a pune buzele pe pielea ta si a suge sangele rosu k de rubin, sa ma hranesc din carnea ta dulce, sa-mi infig dintii albi in gatul tau si sa ramai pe vesnicie transformat in mine.
Nu in intunericul noptii, nici in lumina slaba a lunii , vreau totul ziua , sub soare, sa-ti demonstrez k nu ma topesc ziua si nu dispar, raman langa tine, in tine, cu tine toata eternitatea mea.
Sa aleg sa nu accept sa devii sclavul meu... As putea dar inima mi-ar sta si ceasul ar obosi sa bata si sa-mi miste acele. Timpul s-ar desfiinta si lumea s-ar prabusi.
La adapostul noptii te infasor in aripile visului meu si intri in lumea pericolului, incet, cu pasi siguri dar nefiind constient de el. Crezi k poti scapa si te poti refugia oricand numai k totul este inselator, iar eu pot crea o multime de capcane. De ce te-ai lupta cu pradatorul? Te abandonezi precum o pasare zborului, cu incredere, cu dorinta, cu inima batand continuu si traiesti momentul, astepti clipa knd buzele mele vor incepe asaltul, knd ochii tai vor fi orbiti de lumina ochilor mei, knd trupul va piere orice urma de mobilitate...te vei abandona mie. Luna isi va pierde stralucirea si vei incerca iesirea din lumea mea...
Ziua se deschide larg in fatza noastra si ne invaluie in raze dulci de soare... Sa incerc sa raman si sa verific dak foamea mea e a vampirului clasic, un vampir kre in soare se dezintegreaza si devine cenusa? Sau sa raman asa cum trebuie in lumea noastra si acolo sa vii mereu pentru a ma hrani pe vesnicie?
Dulceata pikturilor de sange ma face sa ma opresc cu greutate si sa eliberez pielea ta de stransoarea buzelor mele rosii. Va veni o noua noapte si te astept k intotdeauna la mine, sa ma hranesti, sa imi pot continua viata, astfel incat pradatorul sau prada sa nu mai exista ci doar simbioza intre noi doi.
Imi ating cu limba buzele si adun ultimele picaturi si te eliberez incet. Pleci dar te uiti mereu in urma, stii k vei reveni la mine, k esti markt,traiesc pt. a te iubi!

VORBE PENTRU EL SI EA

Te asteapta...la fel ca ieri, ca alaltaieri. Tu nu mai vii si stii cu siguranta cat o doare, insa e mai simplu asa...
Ii tulburi existenta. Si pe asta o stii. NU iti pasa. Pentru tine e doar "inca una".
I'ai frant aripile, sperantele si tot de avea mai bun, dar ea inca mai spera, se increde in vorba " Speranta moare ultima".
Habar n'are cat de mult greseste. Tu nu mai meriti de mult ce are EA de oferit.
Te iubeste. Ar face orice pentru tine. Ar fi langa tine...daca ar putea. Dar NU! Nu mai vrea. Stie ca ar fi de prisos, insa nu renunta. Inca mai spera si ar vrea sa ierte, sa uite...NU poate.
Chinuitor de greu...
E intre DA si NU, SPERANTA si DEZILUZIE, BINE si RAU, IUBIRE si URA...
Dificil, nu'i asa?
Ei bine, DA! Asa traieste zi de zi, ora de ora. Pana cand timpul isi va face treaba, iar sentimentul va disparea.
Amintirea va ramane...

A plouat.
Ma plictiseam si m-am dus sa ma uit pe geam...plouase strajnic.Totul era umed...trist.Aceasta imagine a trezit melancolia din sufletul meu si mi.a readus in minte imaginile triste cand stateam si sufeream pentru nimicuri.
Nu mai e la fel ca ploile reci de vara,cand alergam siu dansam alturi de lacrimile naturii.
Simt ca natura.mi plange de mila ......ca imi stie dorul si suferinta.
Unde sunt oare zile calde de vara si zambetele noastre?
Sunt pierdute in abis...Mi-e dor...
Toate amintirile trezite in mintea mea ma naucesc..sunt prea multe si prea triste.
Nu..nu vreau sa fiu trista...dar in adancul sufletului meu domneste sentimentul de ura..melancolie..gelozie...

Erai odata aici...
Imi sfaramai coastele cu imbratisarile tale...
Din trupul meu ramanea doar o bucata de suflet pe care o simteam cum vibreaza de fericire...Trairi intense.Mi-era teama sa te pierd si de aceea doream sa te sufoc de o patima imbratisare,sa mori in bratele mele,iar trupul si sufletul tau sa ramana doar ale mele..
Iubeam aerul pe care il respiri...
Iubeam saruturile tale pasionale..
Iubeam modul in care ma faceai sa rad si sa te doresc mai mult.
Stiai sa te joci cu atentia si indiferenta pentru a ma cuceri..
Stiai ce imi doream si de ce aveam nevoie.
Mi-ai ghicit slabiciunile si ai profitat de ele.
Stiai cum sa ma minti cel mai bine si de asta te adoram mai mult..
De ce?
Pentru ca pentru mine ai ramas un mister..
Stiai sa ma uimesti intotdeauna si sa imi oferi ceea ce imi lipsea mie atat de mult: NOUL...
Despre tine stiu insa doar un singur lucru: You're a sex toy..
Imbratisarile tale patimase nu erau decat din simpla atractue sexuala..
Insa..Desi in acel timp eram naiva,stiam ce vreau.
M-ai ajutat sa ma trezesc la realitate,la viata, din acel spatiu cald,protector intr-unul rece dintr-o data..
Eram naiva,iar tu poate ca m-ai facut mai sigura pe mine si mai luptatoare si de aceea iti multumesc.
Si iti mai multumesc ca tu m-ai trezit la realitate cand trebuia si mi-ai dat o lectie de viata!

A trecut ceva timp dupa cele petrecute si..Imi mai aduc aminte din cand in cand de tine...
Dar.M-am gandit si mi-am dat seama de un lucru:Nu te-am iubit cu adevarat niciodata.Ma minteam si eu singura.Tu ai produs seria aceasta de minciuni,artistule!
Te iubeam doar pentru ca nu te obtinusem cu adevarat,nu te dominasem..
Eram ca un copil care nu obtine de la mama papusa pe care a vazut-o in vitrina magazinelor..

Mie..
1.imi place sa dorm mult[mai ales atunci cand am probleme,sau am multe de facut si nu-mi ajunge timpul,fug si ma refugiez in patul meu moale sub plapuma calda...care imi da imipresia ca am visat,sau cand ploua.]
2.imi place sa citesc toamna cand ploa afara
3.imi e frica de intuneric(stiu,stiu,stupid)
4.imi plac filmele de dragoste si romanele de dragoste
5.imi place sa iubesc:X:X
Eu:
6.Ma imbat foarte repede.
7.Ador mirosul cartilor vechi.
8.Am aproape tot timpul mainile reci.
9.Cant 5 ore din 24>:)[chiar daca nu am voce..]
10.Cred ca exista vampiri si toate chestiile alea...
11.Ma indragostesc foarte repede.[si..imi trece foarte greu:))]

Cum ar fi daca....

Cum ar fi daca...
Nu ar exista iubirea?...Ce intrebare...
Cred ca viata ar fi foarte trista, ar fi pustie si fara sens... nu ar exista multe alte sentimente, trairi, deci am fi niste roboti care nu simt nimic, care ar avea o existenta calma, lina, monotona si indiferenta.
Chiar daca odata cu iubirea vin si altele, cum ar fi suferinta, dezamagirea, tristetea... dupa cum stim lucrurile bune si frumoase nu dureaza prea mult...dar asta e...
Multi dintre noi, iau sentimentul acesta in joaca...in zilele noastre sunt putini cei ce iubesc cu adevarat sau care stiu sa pretuiasca iubirea atunci cand o intalnesc. Si e pacat pentru ca, a iubi, a darui iubire... inseamna a trai cu adevarat.
Iubirea este izvorul vietii... miracolul care ne mentine vesnic tineri... si ne da puterea de a depasi orice greutati .....
Nu-mi pot imagina viata fara iubire si emotiile ei! De aceea va doresc sa iubiti si sa fiti iubiti!

Culoarea ochilor si personalitatea...

Uneori mergem pe strada si in fata noastra apare o privire care ne atrage atentia si intotdeauna intrebare... Oare ce se ascunde in spatele acelor ochi patrunzatri?
Obisnuim sa clasificam in mod automat oamenii dupa venit, studii, preferinte muzicale sau statura fizica? Dar ochii, numiti si oglinda sufletului, nu sunt ei oare un indiciu relevant asupra personalitatii omului din fata noastra?...
Has sa vedem deci care este personalitatea " atasata " fiecarei culori de ochi !

Ochii caprui !(culoarea mea:X)
Ochii caprui, fura inima oricui !
Persoanele care au ochii caprui se implica profund in relatii, le place sa faca persoana draga de langa ei sa se simta iubita si satisfacuta. Sunt persoane placute, incantatoare, adora sa isi faca noi prieteni si sa si largeasca orizonturile. Pentru persoana iubita sunt in stare sa faca orice, pentru a o impresiona, pentru a mentine pasiunea dintre ei, si ca relatia lor sa reziste. Sunt persoane amabile, politetea mai intotdeauna e un principiu ce-l respecta cu strictete. Nu fug niciodata de responsabilitati sau de obstacolele ce le ies in cale. Le place sa zambeasca si sa-i determine pe cei din jurul lor sa faca la fel. Sunt persoane "pupacioase", le place sa primeasca, dar si sa le ofere saruturi in cantitati cat mai mari.Sunt romantici si le place sa viseze; uneori devin confuzi pentru ca nu mai reusesc sa desluseasca realitatea de fantezie. Se supara usor, dar le trece la fel de repede. Cand sunt suparati sau tristi doresc liniste, sa fie singuri, pentru a se gandi cum sa rezolve situatia cat mai bine posibil. Sunt incapatanati si orgoliosi, si rar renunta la convingerile lor.


Ochii negrii !
Ochii negrii si blanzi, de dragoste sunt ... flamanzi !
Sunt persoane curioase, le place sa incerce orice lucru nou ce le apare in cale, foarte rar spun NU la noi experiente. Sunt firi curajoase, nu le este frica sa isi spuna pozitia sau sa ia apararea unui prieten. Au relatii am putea spune ciudate, deoarece desi se implica prea mult intr-o relatie, niciodata nu arata acest lucru, De multe ori ar putea parea reci, chiar daca inima lor de fapt are o viteza de 200 de batai pe minut. Nu le place sa minta si nici sa fie mintite. Uneori accepta anumite situatii chiar daca nu le place ceea ce fac. Sunt generosi, adora sa iasa cu prietenii si sa faca multe glume. Se enerveaza repede si tin supararile destul de mult. Un alt defect este ca deseori considera ca parerea lor conteaza mai mult decat a celorlalti.

Ochii albastrii !
Ochii albastrii ca seninul, te imbata... ca si vinul.
Persoanele cu ochii albastrii sunt atractive, am putea spune chiar adorabile! Idealuri de frumusete confera atat femeilor, cat si barbatilor cu ochii albastrii un punctaj ridicat, si un sarm deosebit! Le face placere sa faca surprize placute, sa ofere lucruri speciale persoanelor care le sunt dragi. Tot timpul sunt alaturi de tine cand lucrurile nu merg prea bine, te sprijina si au harul de a te determina sa razi cu pofta. Fac orice pentru a le face placere persoanelor pe care le iubesc. In urma unor statistici a rezultat ca persoanele cu ochii albastrii au relatii de lunga durata. Au tendinta de a fi blanzi, frumosi si saruta foarte bine.
Dar pe de o alta parte, pot manipula foarte usor persoanele din jur, uneori se comporta ca si cum le stiu pe toate si Doamne fereste ca cineva sa ii contrazica, deoarece le place ca intotdeauna sa aiba dreptate.


Ochii verzi !!
Ochii verzi, niciodata sa nu ii crezi!
Ochii verzi apartin unor persoane foarte pasionale. Le place sa se joace, cand vine vorba de o relatie de-a soarecele si pisica. Dar odata ce Cupidon ii tinteste cu sageata dragostei, atunci aveti grija, pentru ca se anunta incendiu de proportii...Pun mare accent pe incredere si respect intr-o relatie, fie ea de prietenie sau de dragoste. Sunt persoane ce sunt foarte bine primite in grupurile sociale, indiferent de ce nivel, deoarece exprima mult optimism, veselie, emanand o atractie invisibila ca a unui magnet.
Sunt persoane profunde care admira chiar si lucrurile ce mai simple din viata, cum ar fi o perna foarte pufoasa pe care se odihnesc sau soarele de dimineata ce razbate pe geam.
Au capacitatea de a vedea calitatea cea mai buna din oameni si ii apreciaza pentru ceea ce ei sunt si ceea ce ei reprezinta.
Au multe vise si intotdeauna scopul lor este sa le implineasca; nu e place sa lucreze cu jumatati de masuna. Sunt misterioase si stiu sa pastreze un secret. Ca si defecte trebuie sa punctam ca uneori sunt prea timide si isi arunca prea des ochii in gradina vecinului, fara sa se uite in a sa.

1.hotararea.

Ma simteam atat de bine, in sfarsit se termina-se totul. Eram atat de usurata ca am scapat de Volturi. Cel putin pentru o vreme, eram convinsi ca se voi intoarce.Cand ma gandesc ca totul incepu-se din vina mea, din vina mea puteam sa pierd cele mai dragi persoane. I-am vazut chipul mamei mele scumpe care a trebuit sa sufere din cauza mea, aproape ca o omorasem cand m-am nascut. Ce copil i-ar face asta mamei sale? Va spun eu : Numai un monstru ! Chiar si tatal meu vroia sa ma scoata din ea numindu-ma “chestie” sau “monstrulet”.Si intr-adevar, ii dau dreptate. Stiu ca o iubeste pe mama mai mult decat orice pe lume si nu ar lasa pe nimeni niciodata sa-i faca rau.Nici macar copilului sau. Si-a cerut iertare de atatea ori cand am aflat. In fine, nu are rost sa mai rascolim trecutul.

Au trecut 7 ani de cand m-am nascut, iar eu aratam ca o adolescenta de 17. Mai aveam cateva luni si ajungeam la maturitate. Cu fiecare zi care trecea corpul se schimba tot mai mult, trasaturile incepeau sa semene tot mai mult cu ale mamei. Sentimentele mele pentru Jacob incepeau sa se amplifice. Chiar in acel moment mama si tata intrasera in casa, insa vazandu-ma concentrata nu m-am intrerupt din reverie.

Jacob se mutase la noi imediat dupa plecarea Volturilor. Nu putea sta departe de mine, la fel cum nu puteam nici eu sta departe de el. Dorinta mea pentru el era tot mai intensa.
Tatal meu auzii cum gandurile mele o luau spre alta cale.

- Nessie…
- Scuze tata, nu e vina mea pentru ca tu imi citesti gandurile. Am spus eu rosindu-ma.
- Ce s-a intamplat ? intreba mami.
- Nimic.Doar un gand ratacit. Spuse tata.
I-am facut semn, ramanandu-i recunoscatoare. Il iubeam atat de mult.
- Si eu te iubesc, frumoasa mea. Mi-a raspuns gandurilor.

Jake intra pe usa.
- Jake iubitule. Am sarit in picioare sarutandu-l pasional.
- Te iubesc Ness, mi-a fost dor de tine. A fost la vanatoare doar pentru 3 ore si deja nu mai puteam de dorul lui. I-am pus mainele pe obrajii lui fierbinti, aratandu-i ca il iubesc mai mult.
- La fel ;spuse el; mai mult decat te iubesc eu nu se poate!
In acea clipa pe usa intra bunicul Carlisle, bunica Esme, unchiul Emmett si unchiul Jazz impreuna cu minunatele mele matusi, Alice si Rose.

Ce face micuta mea? Ma intreba Rose
- Ma gandeam la diferite lucruri, la Forks spre exemplu...
- Exact despre asta vrem sa vorbim, spuse bunicul meu cu voce calda.
Am facut ochii mari de uimire. Nu prea discutasem despre astea de cand am plecat.
-Am vrea sa ne intoarcem. Ai putea incepe si tu scoala. Jake va venii cu tine, impreuna cu parintii , unchii si matusile tale.
- Ohh… minunat, iar incepem liceul… spuse Emmett plictisit.
- Serios? In sfarsit pot merge la scoala? Vorbiti serios? Sau e doar o gluma de-a unchiului Emmett. El a inceput sa rada grozav de puternic. Luam in calcul si posibilitatea asta. Facea multe glume pe seama mea. Era unchiul meu mare si glumet. Am chicotit.
- De data asta e serios. Spuse bunica mea .
- Wow… ne intoarcem in Forks? Pot sa-mi vad si bunicul nu-i asa?
- Sigur Nessie. Imi raspunse Jake. El intotdeauna imi dadea ceea ce vroiam. Dar stiam ca de data asta nu raspunsul lui conta, ci al mamei si al tatalui meu.
- Nu stim sigur scumpo, spuse tati, dar banuiesc , daca vom incepe din nou liceul, e clar.
- Ii voi explica eu cum stau lucrurile .spuse Jacob

- Nu! Spuse mama, tata si Alice in acelasi timp.
Emmett a inceput sa rada.
- Nepoate, de data asta e mai bine sa-i lasi pe ei sa-si rezolve lucrurile. Spuse Emmett facand o pauza.

- Haide-ti … recunoasteti, voi nu v-ati fi putut descurca atat de bine cu Charlie. Degeaba. Trebuie sa-i spuneti doar ce trebuie sa stie. Sa nu uitati asta.

- Are dreptate , spuse bunica Esme.
- Off, m-am plans eu. II urasc pe Volturi. Mi-as fi dorit atat de mult sa-i spunem adevarul. Sa nu ne mai temem de Volturii astia! Sunt doar niste fricosi. Eu cred ca ar trebui detronati.
- In sfarsit cineva care gandeste ca mine, spuse unchiul Emmett de data asta serios.

- Si cand plecam? Intreba mami dorind sa schimbe subiectul.
- Peste 2 zile. Am cumparat biletele de avion.

- Poftim? Spuse Alice uimita. Cum de nu am vazut asta? Vai cate am de pregatit. Nu se poate. Trebuie mers la cumparaturi urgent. Nu putem merge cu acelasi haine. Trebuie schimbata toata garderoba.

- Am fost cu Jacob. Din acest motiv nu ai vazut Alice.
- Mda, banuiam eu.

- Alice nu e nevoie sa cumperi iar un magazin intreg, bine?

- La chestiile astea nu te pricepi asa ca shh… spuse Alice, apoi ii scoase limba mamei.
Aceasta si-a dat ochii peste cap.

Ma cuprinse emotiile. Imi voi revedea bunicul, prietenii din haita. Dar oare cum va fi prima zi de scoala? Cred ca unchiul Jazz simtea schimbarile de dispozitie ale mele, pentru ca un val de liniste ma cuprinse.
- Multumesc unchiule.
- Nu ai pentru ce scumpo.

Asa au trecut si urmatoarele 2 zile. Alice fusese la cumparaturi. Cumpara-se dupa parerea mamei prea multe haine. Era adevarat, dar eu mostenisem de la ea pasiunea pentru moda, asa ca nu ma deranjat. Insa odata cu trecerea timpului emotiile erau tot mai mari. Eram doar noi fetele acasa, barbatii au mers sa vaneze. Dintr-o data m-am gandit la un subiect pe care as vrea sa-l discut cu mama , bunica si matusile mele , ca intre fete.

- Vreau sa discut ceva cu voi. Mi-e un pic rusine. Au inceput obrajii sa imi arda.
- Spune draga mea.mi-a raspuns mama.
- Mi-e rusine. Am luat perna si mi-am pus-o pe fata. Ohh…
- Poti sa ne spui intodeauna ce ai pe suflet Renesmee…spuse matusa Rose.
- Fara sa-ti fie jena. Spuse tusica Alice. Puteam sa jur ca stie despre ce este vorba.

- Bine va spun. De fiecare data cand il vad pe Jake, simt o dorinta!! Vreau ca el sa fie al meu, vreau ca eu sa fiu al lui. Ardeam toata. Din cap pana in picioare.

Asteptam ca una dintre ele sa-mi spuna ceva. Dar toate erau ganditoare.

- Am spus ceva gresit? De ce nu spuneti nimic. Credeam ca imi veti da sfaturi.
- Ai 7 ani, spuse mama cu vocea sparta.
- Teoretic. O corectase Matusa Alice. Era ca un inger pentru mine, ma ajuta de fiecare data cand aveam nevoie. Chiar daca, cateodata ii dadeam dureri de cap.

- Trebuie sa ne obisnuim cu ideea. Arata aproape de 18. Mai sunt cateva zile si ajunge la maturitate ,Bella. Renesmee nu se va mai schimba… asa va ramane.Nu cred ca va astepta pana va face teoretic 18 ani sa isi inceapa viata sexuala. I-am zambit matusii Rose . Mi-a tras cu ochiul. O iubeam… O iubeam.. era perfecta.

- Are dreptate , aproba bunica Esme.
- Nu ma pot obisnui cu ideea. spuse mama. Fetita mea, femeie? Atat de repede. Nu puteam mintii. Chiar imi placea cum suna “femeie”
- Bella, nu ai ce face. Daca Nessie vrea sa-si inceapa viata sexuala. Asa va face. E adulta. Stie ce e mai bine pentru ea.
- Exact mama. Ma bucur ca ma sprijiniti. Nu e nimic stabilit. Doar ca la Jake ii e frica sa nu ii rupi capul.
Alice si Rose incepura sa rada. Parca era un cantecel.Mama se holba la mine, muta de uimire.
- Asta-i buna. Spuse bunica. Oricum imi place de Jacob. E un baiat bun, responsabil.
Vorbeau de iubirea mea. Normal ca e bun. Era totul pentru mine. Daca era dupa mine deja eram al lui. Dar cu un tata care citeste gandurile, e cam dificil.

- Orice ai hotari, poti conta pe mine. Imi spune mama mea. Asta era tot ce vroiam sa aud. I-am sarit in brate , am sarutat-o, i-am soptit ca o iubesc mai mult decat orice pe lume, apoi am trecut pe la toate imbratisandu-l si sarutandu-le.

- Va iubesc pe toate, sunteti cele mai deosebite fiinte care au putut exista.

- Si noi te iubim mai mult decat orice pe lumea asta. Tu ne-ai luminat vietiile ,Nessie. Spuse bunica mea.

S-au intors baietii. Au inceput pregatirile de plecare.

2. Intoarcerea

A fost un zbor linistit. In cateva ore am ajuns in aeroportul din Seatlle. De aici, urmeaza sa luam masinile. Eu, Jacob, matusa Alice si unchiul Jazz am mers cu Porche-ul. Trebuie sa vorbesc neaparat cu tata sa-mi cumpere si mie o masina. Mami si tati au mers cu Ferrari-ul mamei. Bunicul si bunica cu Mercedesul impreuna cu unchiul Emmett si tusica Rose.

Intr-o ora am fost acasa. Cat de dor mi-a fost de locul acesta. Locul unde m-am nascut.

- Casa, dulce casa. Spuse matusa Alice.
- Sper sa nu mai fim nevoiti sa plecam din nou. Mi-a fost atat de dor de casa asta.

- In sfarsit acasa. Spuse bunica. Daca ar fi putut ar fi plans.

Baietii au dus bagajele. Au fost multe, avand in vedere cumparaturile pe care le-a facut Alice.
Am mers cu Jacob la plimbare prin padure.

- Mi-e dor de tata, vrei sa vii cu mine sa-l vizitam?
- Sigur ca vreau, iubirea mea. Ma simteam vinovata pentru ca a trebuit sa stea atata timp departe de el.
- Te iubesc atat de mult! Ma luat de mijloc, ma tras spre el si ma sarutat pasional.
- Si eu te iubesc, stii asta.

Ne-am intors sa le dam vestea ca vom merge in La Push in dupa-masa asta. Totul era la fel cum a fost cand am plecat. Totul fusese aranjat. Nu-mi venea sa cred. Apoi mi-am amintit cat de harnici sunt vampirii din familia mea.

- Mami, am strigat-o eu, eu si Jake mergem in La push sa-l vedem pe Billy si haita. E in regula?

- Sigur draga mea. Transmite-le salutari din partea noastra. Vom venii si noi in alta zi sa-i vizitam .

- Luati Ferrari-ul. Spuse tata.
- Bine tata. Am plecat. Va pupam. Ne vedem mai pe seara.

3. La push

Ne-am urcat in masina, eu pe locul pasagerului, Jake avea o problema cu condusul meu.
- Nessie, vei afla ceva, cred ca te va bucura.
- Ce voi afla? Nu mai puteam de nerabdare.
- Vei afla chiar de la persoana care trebuie.
Uram cand ma tinea in suspans.

In cateva minute am fost in La push.
- Buna tata, ce dor mi-a fost de tine.
- Si mie fiule. Nessie ce ai crescut.
- Stiu, mai sunt cateva zile si ajung la maturitate.

In acel moment a ajuns si Sam.

- Salut, Jacob, Nessie. Spuse Sam.
- Salut, frate!spuse Jacob. I-am raspuns si eu timid salutului. Spune-i vestea e nerabdatoare.
- Nu e mai bine daca afla de la Emily?
- Nu! Nu ma mai tineti in suspans. Nu-mi place.
- Bine. Iti voi zice. Am si un mesaj pentru Alice.
- Sigur, spune. Oricum vor venii in curand sa va viziteze.
- E in regula. Insa ea va trebui sa vina mai des.
Eram derutata. M-am uitat la Jake. Ranjea.
- Off, spune-ti care-i treaba? Ce imi ascundeti?

- Pai, avem nevoie de o domnisoara de onoare, si de o organizatoare de nunti. Spuse Sam cu zambetul pe buze.
Ma holbam la el ca o cretina, numai Jake stia cat de mult imi doaream sa fiu domnisoara de onoare. Ii tot bateam la cap pe matusa Rose si unchiul Emmett sa se recasatoresca cat mai repede.
- Vrei ca eu sa fiu domnisoara de onoare?
- Da! Sau nu vrei?
- Si Alice organizatoarea?
- Da! Nessie ? Nu te simti bine? Ma intreba Sam.
- Mai bine de atat nu cred ca ma pot simti. Aproape ca am zbierat eu.
Am sarit si l-am sarutat pe obraz pe Sam.
- Multumesc Sam, esti cel mai bun cumnat! Vai trebuie sa mergem repede sa vorbim cu Alice.I-am spus eu lui Jake.

- Crezi ca va accepta?
- Glumesti? Stii cat de mult iubeste nuntiile?
- Va chitai si va dansa toata ziua. Spuse Jake, dandu-si ochii peste cap.
- Peste cat timp este nunta?L-am imtrebat pe Sam, incercand sa nu-l bag in seama pe Jake.
- Peste o saptamana. Apoi cu doua saptamani mai tarziu va fi a lui Jared si Kim. Paul si Rachel nu s-au hotarat inca, dar nu va dura mult nici pana se vor casatorii ei.
- Multe nunti, multe nunti! Saream in sus de bucurie. Alise se va bucura enorm, crede-ma.

Se auzii o masina. Seth, Leah, Embry, Quil, si inca o persoana pe care nu o cunostiam au coborat.
M-am uitat la Jake, intrebandu-ma cine era tipul ala. Era brunet, pielea cafenie, ochii verzi, imbracat cam la fel ca cei din La push.Ne saluta toti, insa doar Seth s-a apropiat.

- Hm… nu stiu daca ti-am spus, acel baiat este Revin, sufletul pereche a lui Leah.
- Poftim? Leah si-a gasit sufletul pereche si nu mi-ai spus? L-am intrebat pe Jake enervandu-ma. A zambit.
- Scuze. Spuse el.

- Salut , Jake. Spuse Seth alergand. A dat mana cu Jake, iar pe mine ma imbratisat.
- Salut pustiule. Ce mai faci?
- Nu asa bine ca tine. Inca nu mi-am gasit sufletul. Incep sa cred ca pentru mine nu exista.
- Nu pustiule, apare cand te astepti mai putin. S-a uitat la mine.
- Nessie, ai crescut, nu gluma.
- Inca cateva zile si ajung la maturitate.
- Hai nu te mai lauda. Spuse Jake. I-am scos limba.
- Ce mai face Edward? Bella?
- Pai au de gand sa vina sa va viziteze.
- Serios? Cand? Intreba Seth nerabdator.
- Pai in zilele astea. Mi-a luat-o Jake inainte.

- Leah!!! Striga Jake. Nu ni-l prezinti si noua pe prietenul tau?
- Ba da. Ce mai faci Jacob?
- Foarte bine.
- El este Revin. Unica mea iubire. Spuse Leah.
- Incantata. Am spus eu.
- Deci? Zici ca renunti sa te mai transformi?
- Da, gata. Am hotarat sa renunt.
- Imi vei lipsi… spuse jake trist.
- Hm... credeam ca abia astepti sa scapi de mine.
- Nu, Erai cam enervanta, dar m-am obisnuit
- Bine Jake. Ne mai vedem, trebuie sa plecat. Pa pa.
- Pa Leah. I-am spus eu si Jake in acelasi timp. Era clar ca se grabeste undeva. S-au inca nu s-a obsinuit cu prezenta lui Sam? Mai ales acum cand se va insura? Dar are sufletul ei. Asta trebuie sa fie. Se grabeste.
Aproape se intunecase.
- Jacob, iubire, ar trebui sa plecam. Parintii mei isi vor face griji. Vom venii si maine.
- Sigur iubito. Maine o vom lua si pe Alice cu noi.Noi plecam. Venim maine. Salut Sam. Maine o aducem pe Alice cu noi.
- Pa. Le-am spus eu.
- Salut. Ne venem maine.

Tot drumul l-am innebunit pe Jacob, cu nunta. Orice ziceam el aproba, deci nu stiu cat de atent era. Oricum eram foarte incantata.Acum urma partea a doua, urma sa-i dau vestea lui Alice.

Ce s'ar fi intamplat cu Romeo si Julieta daca nu ar fi murit?

V'ati intrebat vreodata de ce a decis Shakespeare sa ii omoare pe Romeo si Julieta?
Eu personal nu am fost niciodata mare fana a povestii dintre ei doi si cu atat mai putin nu am fost mare fana a finalului lor....Motivele sunt simple: cei doi erau mult prea tineri si mult prea dramatici....unde mai pui faptul k povestea lor de dragoste trece prin situatii aflate intre limita ridicolului si cea a absurdului...insa cu toate astea mereu m'a intrigat cel mai rau finalul....stupiditatea situatiei m'a bulversat....Recent mi'am dat seama k finalul poate e cea mai buna parte a povestii....
Mda probabil credeti k am luat'o razna dar hai sa ne gandim putin....
Aveau 14 ani si erau la prima lor poveste de dragoste....
Proveneau din lumi complet diferite....
Urma sa fuga impreuna pentru totdeauna daca planul lor nu ar fi dat gres...
Dar daca peste un anumit interval de timp si'ar fi dat seama k nu se potrivesc?
Shakespeare a ales intre a'i omori si a'i despartii si a ales prima varianta....
De ce a facut'o ? Hmmmm
poate pentru a intari ideea de "everlasting love"
poate pentru a respecta faimosul "pana cand moartea ne va despartii" sau poate pentru a crea o poveste comerciala care sa se vanda mai bine .... Cui i'ar fi pasat de un Romeo si de o Julieta care sa se desparta dupa un an , 2 , 3 etc?
Sau poate lumea are nevoie de idealuri ....poate dragostea ne poate salva ....poate fi un laitmotiv in vietile noastre ....sau poate nu ... sau poate...

game over..

Dimineata …Pleoapele mele se intredschid buimace sorbind roua primelor nuante ale zilei. Respir aerul cald si imbacsit al camerei mele dreptunghiulare ce se strange in jurul meu ca un lasou aruncat cu pricepere de departe , de foarte departe …. Ma sufoca amintiri care isi cer drepturile asupra sufletului meu… E ca si cum ar treui sa platesti prin melancolie fiecare zambet , prin durere fiecare raset si prin suferinta fiecare clipa de fericire. Starile noastre sufletesti se afla intr’un clasic ying-yang…

In viata toate lucrurile se gasesc in echilibru perfect: avem frumusete in aceiasi masura in care avem uratenie , avem bunatate dar si rautate , avem iubire dar o stingem cu ura sau uneori mai rau cu indiferenta si nepasare , avem adevar dar alegem minciuna , avem speranta dar o alungam cu deznadejde……

Oh dar stai! Nu e corect ! De ce nu putem fi doar fericiti ? ce frumos ar fi fost daca ar fi existat doar fericire fara cusur , fara antonim , fara un dusman concret…… ganditi in felul urmator ….. priviti viata ca pe un joc , cu o grafica aparte ….tridimensionala si foarte viu colorata…..ganditi anii din viata noastra ca pe niste leveluri ….numarul lor variaza in functie de calitatea jocului pe care il face fiecare sau nu neaparat…. Iar ultimul nivel sa fie decisiv…odata trecut de el sa ajungem la acea stare de fericire sublima , eterna , de necontestat si neoprit….si starea aceea sa fie ireversibila ….sa nu permita penetrari cu ura , tristete , invidie , lasitate , depravare , etc…. sa isi pastreze puritatea si infantilitatea …. Sa fie fericire in forma ei cea mai pura si primitiva ….

Atunci fericirea ar fi foarte greu de atins dar totodata ar fi infinit mai savuroasa si reala…Ar fi definitiva….ai avea certitudinea ca din clipa aceea nimic nu se mai poate intampla…nimic nu te mai poate opri din TRAIT …..

Ah dar stai….sa revenim la jocul pe care il jucam deja ….acesta are alte reguli si alte recompense….”atat de nedrepte uneori” spuse fata ce inca ii ducea dorul ….. “atat de ciudate” spuse baiatul care nu intelegea de ce ea nu il mai vroia , “atat de zdrobitoare” spuse fetita inca aplecata spre patul de spital al mamei sale…..atat de …atat de …atat de….. toata viata noastra este ATAT DE incat jocul nostru se dovedeste a fi atat de neregulat…mereu diferit si spontan in functie de fiecare in parte sau poate in functie de conceptiile fiecaruia dintre noi despre ceea ce primim sau pierdem …who knows…?

Amestecate

Si fara sa-mi dau seama inca, ninsoarea s-a napustit peste mine….
Nu, nu zapada...ninsoarea...de zambete si taceri...de intamplari stranii idioate menite doar sa-mi faca rau...
Te-am intalnit din nou doar ca sa intalnesc ce-am vrut sa las in urma...
Acum n-a mai ramas decat un ‚buna’ ce doare.
Da.
Doare

Tacere...

Un zambet ironic aruncat la intamplare si prea mult fum imprastiat pe niste chipuri obscure si niste palme impreunate in zare. Un apus intarziat si ochii inchisi strans parca de frica sa nu se vada. O dorinta arzatoare. Sa nu conteze nimic.Sa nu il pierd. Sa nu o pierd. Sa nu imi dea drumul la mana. Sa nu plece. Sa ma iubeasca. Sa nu ma uite. Sa nu uitam. Sa ma stranga in brate. Sa fie aici. Sa fiu acolo. Prea multe lucruri gandite si prea putine spuse,prea putin adevar in niste vorbe soptite pentru propria persoana. Un trup inghetat de caldura soarelui si un tremur ce ar putea sa miste orice. O secunda in care s-ar putea pierde si totusi nu se intampla nimic. Asteapta parca sa se intample ceva ,sa spuna cineva ceva,dar ei tac si cu ochii inchisi ,tremurand si gandindu-se amandoi la toate motivele pentru care nu ar trebui sa fie acolo, ei tac.

Falling in the black

Cazand in intuneric,
Alunecand complet prin crapaturi,
Cazand in adancimi...voi putea vreodata sa ma intorc?
Visand la calea utilizata sa fie...
Poti sa ma auzi...

Supradoza de vise...

Ne uitam in gol amandoi, eu vorbeam, insa nu puteam sa te privesc, sa-ti privesc chipul. Mi-era frica. Zambind, ma mai opream din povestile mele banale, vazand ca incerci sa ma furi cu privirea… si totusi, nu puteai.
-Stii…
-Eu…
Nu ma puteam stapani, imi venea sa plang. Vroiam atat de mult, sa te pot privi in ochi, sa te pot saruta, sa te ating, sa ma asigur ca esti aici…
Nu continuai. De ce mi-era atat de greu sa iti aud glasul? Un sunet atat de dulce, ce-mi zdrobea timpanele, fara sa-mi dau seama.
-Da?
-Continua…
Si bineinteles ca faceam ce-mi cerea, in acelasi penibilism, imi continuam povestile banale, care pareau sa-l absoarba. Sau mi se parea?
<<>>
Ce dumnezeu? Gandu ala imi strafulgerase mintea repede si fara sens.
-De ce plangi?
-Ce?
Se uita la mine?!
-Plangi…
-Nu plang, asa e in fiecare dimineata …
Oh nu! Starea aia de dimineata: se termina visul, se face lumina, mama bolboroseste nimicuri incercand sa ma ridice din pat, sa ma enerveze… sa mi te fure.
-Tine-ma in transa. Tine-ma aici!

Ma intorc in timp de atatea ori
Cand eram noi doi
Chiar daca stiu ca ai uitat de noi
Ai uitat de noi
Ce trist e totul fara tine
Cand nu esti aici
In gandul meu amintiri ma fac sa zbier,ma fac sa sper
Mai am o singura intrebare



Oare (oare) Oare tu sti cum doare ?
Doare (doare) cand te privesc mereu
Oare (oare) esti tu sau mi se pare
Oriunde vad chipul tau



Te-am asteptat atatea nopti
Sufletul mi-e gol
Poate nu vrei sau nu mai poti
Sa te intorci acum
Ridic privirea catre cer
Mai am un singur gand
Sa te astept si inca sper
Ca te intorci curand
Mai am o singura intrebare



Oare (oare) Oare tu sti cum doare ?
Doare (doare) cand te privesc mereu
Oare (oare) esti tu sau mi se pare
Oriunde vad chïpul tau

Amintesc
ganduri
uitate
de
mult.
Sper
la o
viata
buna.
Memorez
momente
fericite.
Uit
ce
ma
doare.
Visez
irealul.
Cred
incredibilul.
Vad
ce
nu
pot.
Aud
sunetul
mortii.
Tremur
in
privirea
ta.
Sunt
om
si
am
sentimente.
Sunt
om
si
cred,
sper,
sufar,
visez,
ranesc,
lovesc,
ma bucur,
ma infricosez,
uit
si o
iau
de la
capat.

de ce?

Intrebari...o mie de intrebari imi dau tarcoale...intrebari ce nu au raspuns; intrebari al caror rezolvare nu o voi gasi nicicand...intrebari despre mine, despre tine, despre noi, despre lume, despre tot. Cea mai simpla intrebare: "de ce?" nu are raspuns adesea. De ce? pentru ca de obicei nu ai ce sa raspunzi, nu ai ce argumente sa aduci, ce probe, ce dovezi. Totul te inculpa. De ce? pentru ca esti atat de imbecil incat lasi ca minciuna sa iasa la iveala si sa iasa faptul ca ai gresit si ai mintit. Nu stii sa musamalizezi o fapta pe care ai facut`o si care nu vrei sa se afle. Esti atat de adormit incat nici nu`ti dai seama cand e zi si cand e noapte; cand esti treaz si cand nu ( asta daca esti vreodata treaz ).
Sa revenim la subiect si sa nu deviem. Ma intreb uneori de ce e lumea asa? de ce suferim? de ce radem? de ce murim? de ce traim? din ce suntem facuti? de ce nu ne putem schimba cand vrem? de ce ploua? de ce ninge? de ce apare soarele si dispare atunci cand ploua? de ce suntem "frati" dar totusi ne uram? de ce suntem invidiosi pentru binele celorlalti? de ce zilele trec? de ce timpul este ceea ce nu putem avea atunci cand avem nevoie? de ce nu ne putem intoarce in timp? de ce regretam mai tarziu? de ce nu putem schimba o greseala pe care am facut`o? de ce plangem? de ce ne doare? de ce punem totul la suflet ca mai apoi sa ne dam seama ca am avut incredere in cine nu trebuia? de ce ne ranim reciproc si de ce adesea plangem din prostii? de ce ne consumam pentru cine nu merita? de ce iubim pe cel ce nu ne iubeste? de ce nu`i putem ordona inimii si mai ales de ce nu putem fi fericiti atunci cand am gasit iubirea adevarata? de ce? de ce luna apare noaptea si soarele ziua? de ce sunt stele pe cer? de ce avem atat de multe intrebari si atat de putine raspunsuri? de ce dormim? de ce visam? de ce speram? de ce credem? de ce avem iluzii desarte si apoi ne trezim brusc la realitata? de ce realitatea doare? de ce nu e viata roz? o mie de "de ce?" si zero raspunsuri...o mie de ganduri si nici`o fapta...o mie de vise si nici`o realizare...o imensa credinta dar in nimeni...un infern pe pamant dar o viata dupa...o lume dincolo de ceruri pe care nimeni nu o cunoaste...un Dumnezeu care este mereu alaturi de tine dar care te lasa sa te lovesti cu capul de pragul de sus...un prieten care ti`e alaturi dar care te lasa balta atunci cand ai mai mare nevoie de el...un umar pe care sa plangi dar o lume care te barfeste...un parinte care iti da viata dar care va muri...doua persoane care concep un copil din iubire, dar care ajung sa se urasca...un singur tata si totusi atat de diferiti...

yuyux

daca atunci cand am scris postul trecut, melodia pe care o aveam in minte e e.m.i.l-povestea mea, imaginea, de fapt persoana la care ma gandeam era asta.

ea e una dintre cele doua cele mai tari persoane cunoscute anu asta.

atractie imposibila....

mda......
in todeauna m-a chinuit un gand,
de ce sora mea mai mica este asa atraSA DE Theo(un foarte bun prieten);
..deci pur si simplu nu inteleg chimia asta dintre ei!
poate sunt eu prea nebuna si delirez,dar cred k aici ma confrunt cu aceeasi situati ca si in TWILIGHT:[atractia dintr Jacob si Renesmee];poate si intre Danny si Theo e acelasi lucru!
oricum sper din toata inima ca ma insel......